large_CkkYgvitTCK8enHUbDzfGZIektzmVK3y7LR2Ma113gk

După trei ani de cercetări, Fundația Ellen MacArthur, promotorii conceptului de economie circulară, în parteneriat cu Forumul Economic Global, au publicat un nou raport “O nouă economie a materialelor plastice”.

Noul model economic propus, nu recunoaște plasticul drept deșeu, ci ca materie primă valoroasă și care poate fi reintrodusă în circuitul economic. Noua economie a materialelor plastice este susținută și aliniată principiilor economiei circulare. Obiectivul acestei noi economii este de a furniza rezultate economice și de mediu mai bune la nivelul întregului sistem, prin crearea unei economii eficiente din punct de vedere al utilizării materialelor plastice. “Economia materialelor plastice” presupune reducerea drastică a scurgerilor de materiale plastice în sistemele naturale (în special în ocean) prin decuplarea materialelor plastice de  materiile prime fosile.

Cercetările efectuate de Fundația Ellen MacArthur prin identificarea  exemplelor de cele mai bune practici au arătat că tranziția spre economia circulară poate aduce beneficii durabile unei economii mai inovatoare și mai productive. De exemplu, studiul „Creșterea din cadrul unei viziuni economice circulare pentru o Europă competitivă din 2015” a estimat că trecerea la o dezvoltare economică circulară în doar trei domenii – transport, alimentar și mediu – ar genera economii de 1,8 trilioane USD.[1]

Producția de materiale plastice a crescut de 20 ori în ultimii 50 de ani, de la 15 mil. tone în 1964 la 311 mil. tone în 2014 și se așteaptă să se dubleze în următorii 20 de ani (fig.1).  Plasticul generează exetrnalități negative semnificate în domeniul degradării sistemelor naturale ca urmare a scurgerilor, în special în ocean; a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din producția și incinerarea ulterioară a plasticului; și impactul asupra sănătății și mediului din cauza substanțelor componente ce prezintă motive de îngrijorare.

dlkdlkldf

Fig.1. Evoluția producției globale de plastic (1950-2014)[2]

Doar ambalajele din plastic constituie 26 % din volumul total de materiale plastice utilizate, iar 95% din total de ambalaje produs sau mai exact 80-120 miliarde USD anual se pierd după prima utilizare. Între anii 2000 și 2015, ponderea ambalajelor din plastic ca parte a volumelor globale de ambalaje a crescut de la 17% la 25%, determinată de o creștere semnificativă a pieței globale de ambalaje din plastic – de 5% anual. În 2013, industria a introdus pe piață 78 milioane de tone de ambalaje din plastic, cu o valoare totală de 260 miliarde USD. Se preconizează că volumele de ambalaje din plastic vor continua să crească, ajungând în 2050 până 318 milioane de tone anual – sau mai mult decât întreaga industrie a materialelor plastice. Din păcate, deși au trecut deja mai mult de 40 de ani de la lansarea primului simbol universal de reciclare, numai 14% din ambalajele din plastic au fost colectate pentru reciclare.

Ambalajele din plastic generează un impact negativ de proporții, evaluat de UNEP la 40 de miliarde de dolari și care va continua să crească în cazul în care continuăm să aplicăm modelul de tip „business-as-usual”. În fiecare an, cel puțin 8 milioane de tone de materiale plastice ajung în ocean – ceea ce se echivalează cu eliminarea în fiecare minut a  conținutului unui camion de gunoi în ocean. În cazul în care nu se vor lua măsuri, se preconizează că această cantitate de gunoi revărsată în ocean va crește la “două camioane” pe minut până în 2030 și la patru pe minut până în 2050. Estimările sugerează că ambalajele din plastic reprezintă cea mai mare pondere din total plastic aruncat în ocean. Cele mai recente și veridice cercetări disponibile, estimează că astăzi în oceane există deja peste 150 de milioane de tone de plastic. Un scenariu pesimist ar fi ca oceanul să conțină o tonă de material plastic pentru fiecare 3 tone de pește până în 2025 și până în 2050 mai multe materiale plastice decât pește (în greutate).

Utilitatea şi versatilitatea plasticului în consum de-a lungul timpului generează tot mai multe modele noi de producere și consum. Este cert că varietatea produselor din plastic va fi mereu în creștere, important este ca acest proces să nu se bazeze pe modelul economic linear actual care sigur va exacerba intensitatea externalizărilor negative (fig.2).

lsșlșșșșșșFig.2. Prognoza creșterii volumului de plastic, a externalităților negative și a consumului de petrol în scenariul economiei liniare[3]

Statele Unite, Europa și Asia produc 85 % din totalul materialelor plastice, acestea fiind distribuite în mod egal între Statele Unite și Europa, pe de o parte, și Asia, pe de altă parte. Asiei îi revine mai multe de  80% din scurgerile totale de plastic în ocean.[4]  Din acest considerent, această regiune a fost punctul central pentru o varietate de eforturi esențiale axate pe îmbunătățirea infrastructurii de colectare a materialelor plastice în vederea reducerii deversărilor în ocean. Europa și Statele Unite sunt fruntași în producția de plastic și la numărul covârșitor de companii globale de vârf în industria producerii de ambalaje din materiale plastice.

Creșterea cantității și a varietății produselor din plastic, dar și a consumului este alarmant și necesită soluții urgente. Cert este că nu vom renunța integral la plastic, dar putem totuși “îmbuna” caracteristicile acestui deșeu în raport cu probleme de mediu. Noul model economic nu renunță la plastic, dar este în căutarea de soluții inovatoare și reproiectări în special pentru țările mari producătoare. Ca exemplu, pe parcursul ultimilor 40 de ani, mai multe companii au reușit să reducă cantitatea de plastic consumată în producerea ambalajelor, micșorând astfel presiunea asupra mediului dar și consumul de resurse consumate.

Spre exemplu, comparativ cu anul 1970, la moment, pentru producerea unei butelii de 1 litru cu soluție pentru spălarea sticlei, se folosește cu 64% mai puțin plastic, pentru un vas de iaurt de 165g cu 43% mai puțin, pentru o sticlă de băutură de două litri, cu 31% mai puțin plastic.[5] Cel mai recent raport de sustenabilitate pentru 2011/2012 prezentat de Coca-Cola, a anunțat o reducere a greutății PET  din sticle de plastic cu mai mult de 25%. [6]

Economia plasticului este cert economia inovației. Drept confirmare este experiența oferită de Unilever. Aceștia au anunțat recent despre performanța tehnologiei MuCell, care poate reduce densitatea materialului din plastic consumat în procesul de producere. Acest proces este posibil prin injectarea de gaze pentru a crea bule de gaz în stratul intermediar al materialului. Respectiva tehnologie poate fi aplicată la producerea buteliilor din plastic, a foliilor, etc.  Unilever crede că, dacă tehnologia va fi aplicată cu succes în producere, aceasta ar putea economisi până la 27.000 de tone de ambalaje din plastic în fiecare an.[7]

Raportul integral despre Economia Plasticului  – https://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications/the-new-plastics-economy-rethinking-the-future-of-plastics

[1] for Business and Environment, Growth Within: A Circular Economy Vision for a Competitive Europe (2015). Based on exchange rate of EUR 1 to USD 1.10 (10 December 2015).

[2] https://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications/the-new-plastics-economy-rethinking-the-future-of-plastics

[3] https://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications/the-new-plastics-economy-rethinking-the-future-of-plastics

[4] J. R. Jambeck et al., Plastic waste inputs from land into the ocean (Science, 13 February 2015).

[5] INCPEN website, Factsheet: Too much packaging? (http://www.incpen.org/displayarticle.asp?a=12&c=2).

[6] Coca-Cola, 2011/2012 Sustainability Report (2012).

[7] Unilever website, Core Values: recycling and the Unilever Sustainable Living Plan (https://brightfuture.unilever.us/stories/425684/Core-Values–Recycling–And-The-Unilever-Sustainable-Living-Plan.aspx).